Viorel Ivanciuc – vocea care salvează vieţi în proiectul Butonul Roşu

Viorel Ivanciuc are 40 ani şi din mai 2016 lucrează ca dispecer în cadrul proiectului Butonul Roşu. Recent, am aflat de la el ce înseamnă să fii ajutorul principal în caz de urgenţă pentru aproape 200 de persoane şi ce presupune lucrul cu pacienţii vârstnici.

Pentru că vieţile beneficiarilor Butonul Roşu depind de viteza lui de răspuns, Viorel nu îşi închide niciodată telefonul şi, de multe ori, primeşte apeluri foarte matinale sau noaptea, târziu. Indiferent de oră, însă, el răspunde cu acelaşi calm şi cu aceeaşi bunăvoinţă, conştient fiind că cei care îl sună nu au pe nimeni altcineva la care să apeleze.

În afara telefoanelor de urgenţă primite prin apăsarea Butonului Roşu, Viorel se ocupă şi de contactarea săptămânală a fiecărui pacient din proiect. “După ce răspund urgenţelor, dau telefoane şi îi consiliez pe beneficiari. Trebuie să ne asigurăm că au atât confort fizic, cât şi emoţional. Sunt foarte fericiţi să mă audă, îmi spun cât de bine le pare că cineva se îngrijeşte de ei. Unii au nevoie de medicamente, alţii vor doar să vorbească. Îmi povestesc dacă sunt vizitaţi de rude, dacă au căldură…Deja îmi spun pe numele mic şi, cumva, fac parte din viaţa lor. Este foarte important să fie cineva alături de ei ”, povesteşte Viorel.

 

Ce se întâmplă, mai exact, când o persoană vârstnică tocmai a apăsat Butonul Roşu şi lui Viorel îi sună telefonul? “Avem o formulă pe care o folosim: <<Bună ziua, suntem de la Fundaţia Crucea Alb Galbenă, aţi apelat Butonul Roşu. Cu ce vă putem ajuta? Ce urgenţă aveţi?>>. În acest timp, pe calculator se deschide automat o fişă ce conţine toate datele sociomedicale ale pacientului: adresă, vârstă, CNP şi diagnostic. Dacă vârstnicul are nevoie de o ambulanţă, apelez imediat 112 şi, între timp iau legătura cu aparţinătorul.”

 

Viorel s-a confruntat de-a lungul timpului şi cu situaţii dificile. “Un caz dificil a fost al unui domn care a căzut şi a trebuit să chemăm ambulanţa pentru a-l duce la spital. Atunci când un pacient apăsă Butonul Roşu, întrebăm dacă se mai află cineva cu el, iar dacă nu, sunăm la aparţinător sau la un vecin. De obicei îi încurajăm pe beneficiari să lase un rând de chei ale casei la un vecin sau la o rudă. În acest caz, însă, a intervenit rapid serviciul 112 şi era deja cineva acolo, cu domnul în cauză. Aşadar, totul s-a sfârşit cu bine.”

Cea mai mare satisfacţie a lui Viorel în lucrul cu vârstnicii este că “le ofer o bucurie. Există o comunicare între mine şi beneficiari pe care o pot numi <<terapie prin cuvânt>>. Dincolo de faptul că ei se simt în siguranţă apelând la serviciul nostru (n.red. Butonul Roşu), se bucură foarte mult că sunt îngrijiţi şi prin vorbe, prin cuvinte de încurajare şi atenţie.”

Pe lângă serviciile de urgenţă, de câte ori au ocazia, membrii echipei Butonul Roşu se mobilizează şi acordă ajutor persoanelor care au dificultăţi în a-şi cumpăra singure medicamentele de la farmacie, sau a se programa la doctor ori a-şi schimba actele expirate.

Persoanelor vârstnice care încă nu sunt înregistrate în programul de teleasistenţă şi îngrijiri la domiciliu, Butonul Roşu, Viorel le transmite ca în caz de urgenţă să nu intre în panică, să ia legătura cu 112 cât de repede posibil. În plus, ar fi ideal să ţină un rând de chei la un vecin sau la un aparţinător, pentru a uşura accesul în locuinţă atunci când este necesar.

Proiectul „Butonul Roşu – Servicii integrate de îngrijiri sociomedicale la domiciliu monitorizate prin sistemul de teleasistenţă” este implementat de către Fundaţia Crucea Alb Galbenă România, în parteneriat cu Asociaţia Four Change, Fundaţia Crucea Alb Galbenă Constanţa şi Fundaţia Crucea Alb Galbenă Buzău şi co-finanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă.